sunt dublu... mă subţiez!

în ultima vreme am lucrat aproape exclusiv grafică şi webdesign. mult.
atât de mult încât n-am apucat să pun un site propriu-zis pe domeniul luat special pentru webdesign, websiter.ro
am pus doar o listă cu lucrările. de fapt, două. una cu ce-i în lucru şi una ce-am gătat. nu m-ar deranja prea tare să las websiter-ul aşa, spartan, dar vocea unui pitic pe care am uitat cum îl cheamă îmi suflă că ar fi nevoie şi de optimizare google, după care se trezeşte alt pitic, piticul-fără-nume, că vrea funcţie de căutare în site, moment în care ameţesc îngrozitor încercând să găsesc o agendă specială pentru toţi piticii de pe creier care vor câte ceva, ca să-i notez pe toţi, cu cererile lor cu tot. pe-ăla care vrea tweeter pe site, pe-ăla care vrea ca fiecare lucrare să aibă pagina ei, ăla cu tagurile, mai e unul, chiar enervant, cu conţinut bilingv...

de ce sunt oamenii complicaţi şi pretenţioşi?

p.s.: cândva credeam că numind un lucru îl ucizi. nu ştiu dacă mai funcţionează, (probabil nici n-a funcţionat vreodată, ci doar reuşisem să mă conving că o face...) dar ar merita să le propun piticilor un recensământ...
p.p.s.: sunt mândru de sieuvotez.ro (mi s-a spus că e cea mai optimistă grafică făcută vreodată pentru anph)

atât, deocamdată...

rocultura, un prim contact...

îmi doresc ca ceea ce scriu acum să fie interpretat constructiv, dar ştiu din experienţă că în domeniul "comunităţi virtuale culturale" orice sugestie, oricât de bine intenţionată, este invariabil primită foarte suspicios. de fapt, mai ştiu că dacă mi-ar păsa cu adevărat de rocultura şi dacă mi-aş dori să schimb ceva în bine acolo, nu ar trebui să îmi expun ideile în public, nici măcar pe un blog cam propriu şi cam personal, ci dimpotrivă, să fac în aşa fel încât, fără să afle cineva de unde au plecat, să am grijă ca ele să ajungă în faţa unui factor decizional de-acolo care să înţeleagă că acele idei, în măsura în care îi sunt utile, sunt numai bune şi de însuşit, fără riscul ca cineva să spună vreodată: eu am spus asta primul...
deh, aşa merg lucrurile la noi. deşi firave, comunităţile culturale virtuale româneşti se vlăguiesc într-o luptă anostă pentru supremaţie şi pentru întâietate şi refuză cu obstinenţă să ia unii de la alţii ce-i mai bun. fiecare dintre ei trebuie să reinventeze roata sau măcar să-i schimbe un pic forma în loc să se învârtă pentru a scoate din mocirla kitsch-ului şi prostiei carul culturii româneşti... carul cu boi...
înainte să spun ce aveam de zis despre rocultura am să precizez, pentru cei care nu ştiu de unde să mă ia exact, că am făcut parte din poezie.ro, fiind o vreme implicat în echipa editorială de-acolo, dacă o putem numi aşa.
îmi este clar că orice critică la adresa poezie.ro sau orice pomenire a vreunui merit al lor, oricât de obiective, vor fi considerate ca fiind "subiective" prin prisma fostei mele implicări acolo, deşi normal ar fi să fie considerate mai în cunoştinţă de cauză (nu?). oricum, critica mea la adresa lor este cunoscută celor care mă ştiu cât de cât, mai puţin cunoscute sunt meritele pe care eu le atribui acestei comunităţi (pentru că nu-s genul care să laude prea des), aşa că le voi exprima acum: oricâte păcate ar avea poezie.ro, are marele merit de a fost prima comunitate virtuală de profil din ţară şi, bună-rea, a fost acolo când n-a fost nimeni altcineva. acolo s-au legat mai toate prieteniile care stau la baza cluburilor şi bisericuţelor literare virtuale de azi. din greşelile poezie.ro au învăţat mulţi şi, măcar pentru asta, îşi merită mulţumiri.
revenind la subiect, am fost invitat recent să pun umărul, de fapt mouse-ul, la facerea unei noi astfel de bisericuţe, despre care, sper, veţi auzi cât de curând.
n-aveam idee ce se mai întâmplă în domeniu (sunt după o pauză de peste 3 ani, datorată extinderii familiei cu 2 membri, concomitent cu implicarea într-un proiect cam personal (acub.ro)) aşadar am dat o raită pe la liternet.ro, bocancul-literar.ro, rocultura.ro, roliteratura.ro şi prin alte părţi pe care nu mi le amintesc acum.
unul din locurile unde am găsit oameni pe care îi citeam cu plăcere este rocultura.ro. aproape din reflex (un reflex numit de unii bucuria regăsirii), am apăsat sign-up şi... surpriză: rocultura este o societate închisă. excepţional, mi-am zis. până când am citit regulamentul de participare...
nu vreau să detaliez, ca să nu se creadă că am ceva personal cu ei, şi am să omit observaţiile de ordin tehnic pe care aş putea să le fac în calitate de webdesigner şi programator amator (sunt acolo lucruri care mie mi se par jenante din punctul ăsta de vedere) dar ce m-a deranjat cel mai tare au fost două impoziţii:
cea legată de cele 14 zile de exclusivitate asupra publicării la ei. pe scurt: dacă fac parte din mai multe comunităţi online şi scriu ceva trebuie să postez la ei mai devreme cu două săptămâni decât în altă parte. ceea ce mi se pare stupid. este un fel ascuns de-a spune: ne-am dori să scrieţi doar aici dar ne dăm seama cât suntem de aberanţi şi, pentru că nu vă putem cere aşa ceva fără să cădem în ridicol, măcar ne creăm iluzii interzicându-vă, cel puţin formal, să afişaţi textele în altă parte... o vreme. spun formal pentru că nu se respectă regula asta, vezi scrisoarea deschisă a lui mugur grosu despre expulzarea lui vakulovski. pe mine în locul lor m-ar interesa calitatea textelor mult mai mult decât dacă au mai fost scrise undeva...
al doilea aspect care mi se pare uşor aberant la un club "elitist" mi se pare obligativitatea de a nu face pauze de scris mai mari de 150 de zile...
deci ei promovează calitatea obligându-şi membrii să scrie ceva chiar şi când aceştia nu sunt mulţumiţi de rezultat? sau poate n-am înţeles bine. poate că rocultura se adresează doar celor ce au sertarul plin şi pot oricând, în lipsă de inspiraţie, să mai arunce două pagini pe net, muritorilor...

aberez?

atât, deocamdată...

we site better

grafica şi webdesign-ul din acub au de azi un nou nume: websiter.ro
greu de crezut, dar adevărat: domeniul era liber. în aşteptarea activării am tras o siglă şi, nu ştiu de ce, cred că intră la capitolul "las-o-aşeeaaa!"

atât, deocamdată...

webdesign, cică...

NOTĂ: Unele linkuri din acest text duc către versiuni în construcţie ale unor site-uri, dintre care unele nu mai sunt active. Pentru a vedea ultimele variante ale site-urilor respective, intră pe websiter.ro

e bună şi criza asta la ceva. nimeni nu mai construieşte nimic concret, iar arhitecţii încep să o ardă de-aiurea. în virtual, cum s-ar zice. până acum trei luni n-aveam timp să scanez o carte de vizită şi s-o pun pe-un site, acum am la activ acub.ro, udam.eu, tarusiasociatii.ro, kwns.ro şi, iată-l cum răsare, că i-o fi venit şi lui rândul... lithera.ro (deocamdată e în teste pe udam.eu, dar până se activează abia am timp să mai pun ceva carne pe el...)
prima oară mi s-a propus să fac site-ul ăsta acum vreo trei ani, dar nici eu, nici bobadil, nici mat nu ne-am luat vreodată prea în serios pe tema asta... să videm ce-o ieşi...
m-aş bucura să se poată posta şi prin bloguri personale pe lithera. sunt aproape sigur că se poate dar n-am stat să verific. ideea ar fi să-ţi faci un cont pe lithera, şi când ai chef ca una din postările de pe blogul tău personal să apară şi-n contul de la lithera, pui o bifă acolo la bloguleţ şi... când colo, marco polo...

aştept sugestii şi reclamaţii vis-a-vis de look and feel
(fără păreri critice şi fără sugestiile celor din jur cred că multe din lucrurile pe care le-am făcut vreodată ar fi ieşit mult mai naşpa)

ps (mai mult mie): s-au strâns ceva site-uri. am să le pun separat, pe un site al lor, doar pentru web-design. acub a devenit prea minitehnicus.
mai lipseşte să ofer servicii de baby-sitting şi să deschid o spălătorie auto...
neapărat ecologică!

atât, deocamdată...