De sărbători, Cora se pişă pe tine. De sus.

Pe 24 Decembrie 2009 am fost în Cora Lujerului să cumpăr jucării copiilor şi de-ale gurii. Închideau la 6. Era 4:30. Mi-a luat aproape o oră să fac cumpărăturile şi m-am pus la coadă. Cum aveam banii în euro mi-am lăsat rând şi m-am dus la biroul de schimb valutar BRD din Cora. La ieşire discut cu o badigardă şi o întreb dacă pot să las căruciorul acolo, lângă ea, că mă duc să schimb bani şi mă întorc să plătesc. Îmi spune să îmi iau bunurile personale (aveam 2 sacoşe aduse de-acasă) pe un ton care implica faptul că n-am de ce să-mi fac griji, căruciorul nu dispare de-acolo. Coadă şi la BRD. Pe la 6 fără 5 aveam lei în portofel şi ieşeam din BRD. Ajung înapoi la intrarea în supermarket şi aceeaşi badigardă mi se pune de-a curmezişul:
- Nu puteţi intra, s-a închis.
- Ştiu, doamnă, am fost să schimb bani, am vorbit cu dvs. acum 20 de minute, am cumpărăturile făcute şi am rând.
- Nu mă interesează, nu puteţi să mai intraţi.
- Doamnă, dar nu se poate! E şi 58.
Se uită la ceas, vede că nu era încă 6 şi îmi zice:
- Îmi pare rău, s-a anunţat închiderea.
Eram interzis. Nu-mi venea să cred.
- Doamnă, am jucăriile copiilor în coş, n-am ce să le pun sub brad, ce Dumnezeu, doar e Crăciunul.
- Tocmai, că e Crăciunul, vreau şi eu să ajung acasă.
La sugestia unei casieriţe mă duc la cealaltă intrare să discut cu şeful de la pază să-i explic problema. Îi explic omului, între timp se făcuse 6:10, îmi spune că n-am decât să aştept afară persoana dinăuntru. Îi spun: păi sunt singur, căruciorul e înăuntru cu cumpărăturile făcute, la 2m de intrare. Vă pot spune toate produsele pe care le am în el. Îmi spune că nu e problema lui, trebuia să vin mai devreme la cumpărături.
Mă întorc la intrarea unde aveam căruciorul şi peste case încep să îmi descriu problema în gura mare, rugând persoanele de la coadă să îmi tragă căruciorul pe măsură ce înaintau. Evident, s-a găsit cineva care, cu acordul celor din spate să îmi bage căruciorul în rând. Am stat pe-afară până când mi-a ajuns căruciorul la casă.
La sfârşit i-am urat badigardei "Sărbători fericite, doamnă!" în gura mare, ostentativ. S-a făcut că nu aude, deşi era la 3m de mine.

Nu pot să deduc decât că respectul pentru clienţi şi consideraţia pentru nevoile acestora nu sunt criterii de angajare la Cora.

Ştii de ce revii.

atât, deocamdată...