vineri, 1 mai 2009

despre inutilitatea rătăcirilor

se întâmplaseră mai multe lucruri
decât încap în mod normal într-un apartament obişnuit
zaţul prindea contur pe buzele ceştilor
îngălbenite prin metoda sărutului mecanic

degete odihneau pe profilul molcom al morilor de vânt
sau al norilor de ploaie - pe atunci cele două nu difereau atât de mult
era toamnă, oricum şi uneori tăceam complice
păsări călătoare cădeau în tăcere
se aşezau la casele lor
noi fluieram a pagubă şi hoţii de cuvinte
vindeau speranţă la suprapreţ

nimeni, dar absolut nimeni
nu avea nevoie de aşa ceva
_______________________________________________

scrisă pe 8 septembrie 2003
mi-am permis mici modificări faţă de original, conforme cu ce simt azi.
atât, deocamdată...

3 comentarii:

  1. ah, ce fain suna:
    "se întâmplaseră mai multe lucruri
    decât încap în mod normal într-un apartament obişnuit"

    /me incantata

    RăspundețiȘtergere
  2. mai domnule arhitect! traiesti? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. mai trăiesc, mai trăiesc...
    dar iar m-am împărţit în prea multe bucăţi şi nu le mai găsesc pe toate.
    am lucrat la lithera.ro (mai mult la funcţii şi prostii prin spate - dacă nu merge se cheamă că lucrez la server, dar mai încerci peste câteva ore şi îl prinzi până la urmă viu).

    pre la tine? toate ok?

    RăspundețiȘtergere